nu mă lăsa să plâng şi să mă doară
Dă-mi să beau miere din albe petale….
sunt om mărunt, a nu ştiu câta oară.
Întind mâinile către splendoarea ce vine din cer,
nu mă lăsa să plăng şi să mă doară
Dă-mi să beau apă din râul efemer
sunt om mărunt, a nu ştiu câta oară.
Mi-aşez fiinţa la poalele unui cais,
nu mă lăsa să plâng şi să mă doară…….
Picură peste mine ambrozie din cupa ta de vis,
să mă nasc şi eu sfânt, întâia oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu