ridică-mă din pietre,
şi urcă-mă în cerul tău, opal !
scoate-mă din rădăcini de rouă,
creează-mă din fructe şi cristal.
din palmele-ţi albite de dulceaţă
vreau să-mi afund buzele-mi ce plâng,
cerând pământului o altă viaţă
şi o silabă din al tău cuvânt.
coboară uşor, din stele,
trimite-mă în trupul unei fragede fecioare,
spală-mă-n ambrozie din stropi de ploaie,
şi pune-mi, Doamne, lumea la picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu