Taină

tu, căci vii din stele,

mi-ai şoptit a lumii nume,

făr’de zgomot

şi-n tăcere

spui ce nu se poate spune.

albe lacuri plâng năvalnic,

răvăşindu-mi fiinţa toată,

stau râzând, ca dulce-pruncă,

lângă floarea scuturată.

taină,

tu,

ce zbori deasupra

creştetelor noastre reci,

hai, mai stai,

căci doar o dată

pe deasupra noastraă

treci...