Am

am strălucit doar o secundă,
şi am căzut, ca stins, în mare,
căci nu-i nimic pe-această lume,
decât durere şi visare.

am strâns în pumnii mei tot raiul,
dar am uitat să îi deschid.
şi plâns-au ochii în tăcere,
de râsul meu, ce-a fost perfid.

să nu uitati ca împărătul,
cu tronul lui cel aurit,
nu poate moşteni pământul,
dar poate merge-n infinit.

am strălucit doar o secundă,
ca ciobul aruncat în drum,
căci nu-i nimic pe-această lume,
decât durere, praf şi fum.